Iubire

Toți putem considerați victime ale unei viziuni prestabilite și distorsionate asupra iubirii. Fie că o bazăm pe cărți, filme sau experiențele celor din jur. Adevărul e că iubirea nu trebuie să fie nicicum, nu are un tipar, nu e rea sau bună, e doar prezentă sau absentă.

Dacă e să întrebi pe cineva de Romeo și Julieta, majoritatea îți vor spune că este una din cele mai mari povești de dragoste(dacă nu cea mai mare), dar nu cred că lucrurile stau așa. Am stat și m-am gândit și pare mai degrabă o poveste despre putere și moarte, decât despre iubire. Cei doi petrecând mai mult timp despărțiți decât împreună. Până și moartea îi vizitează tot separat. Și nu e greu de crezut, mai ales dacă ne gândim  la o altă operă a lui Shakespeare, Hamlet. O altă poveste cu accent pe putere și moarte, iubirea și pasiunea fiind utilizate mai mult ca elemente care oferă mai multă greutate și importanță deceselor.

De filmele american, ce să mai zic. Începând cu aproape nelipsitul „happy ending”,  tipicul „good beats evil” și clișeicul discurs de la final, cel care rezolvă toate problemele. Rețeta succesului la box office modifică viziunea noastră asupra ce ar trebui să iubim și cum ar trebui să iubim. E același efect pe care îl are pornografia asupra modului în care vedem sexul. Toți dorim iubirea dramatică și senzațională ca în filme și sex sălbatic ca în filme porno și ignorăm faptul că oamenii ăia nu sunt noi. Ce contează că jumătatea ta e alergică la morcovi, dacă ai văzut că într-un film romantic, tipul i-a dus un buchet de morcovi.

Cea mai recentă inovație în domeniul materialelor educaționale în iubire sunt cărțile despre relații. Dacă dezvoltarea personală scoate best sellere pe bandă rulantă, e clar că există o piață care trebuie exploatată. „15 trucuri să-ți îmbunătățești relația”, „Ce vrea de fapt să spună” și multe alte titluri ce promit soluționarea oricărei probleme. Sau „lucruri la care trebuie să fii atentă”, „Relații sănătoase, nu dăunătoare”.  Îți spun ce ar trebui să simți, cum să-ți fie relația productivă, de parcă vorbim despre o producția pe bandă a unei fabrici.

Ultimul pe listă și totuși cea mai veche metodă e „sfatul prietenului”. Nu zic că e rău să dezbați probleme cu prietenii și nici nu spun că sfatul va fi bun sau rău, dar niciun sfat nu trebuie urmat orbește. Mai ales că oricât ar dori să te ajute, relația nu îl conține pe el și nici nu poate să cunoască subtilele nuanțe. El poate fi mereu un consultant, dar niciodată cel ce dă sentința.

Bun, și care e totuși concluzia? Am tot zis ce nu e iubirea, dar nu am zis ce e. Nici nu o voi face pentru că, adevărul e că iubirea e nimic. E tot și e nimic. E sânge, transpirație și spermă. E muncă și relaxare. E în lucrurile mici, de zi cu zi și în gesturile mari. E răs și plâns. E iubire, dar e și ură. Orice ar fi, e o legătură între doi oameni. E unică, e personală și niciodată la fel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: