Șoapte pe perină

Ne privim de la distanță. Ochii mei concentrați pe ai tăi și viceversa. Simțurile se diminuează pentru lumea ce ne înconjoară și se concentrează pe bătăile inimii. Miroși a flori pastel și buzele îți par pictate. Pupile mari și pleoape ce se clipesc rar în dorința de a nu rata nicio secundă.

Fac un pas și tu stai. Te fixez cu privirea și mai fac unul. Nu te poți abține așa că faci și tu un pas stângaci. Profit de faptul că tu ești concentrată pe a-ți menține echilibrul și te atac. Îmi strecor mâna dreaptă prin părul tău și te trag spre mine. Buzele mele le ating pe ale tale și mă hrănesc cu păcatul lor. Respirația ta devine a mea și îmi umplu plămânii cu ea în timp ce vârful limbii călătorește să o întâlnească pe a ta. Mâinile au plecat în aventura lor; ocolul trupului în 80 de minute. Clipe mai târziu, începem să pășim, lăsând o urmă de haine în urma noastră. Ca Hansel și Gretel, lăsăm urmă să ne amintim de locul unde pasiunea a început, geneza ei.

Cădem și timpul încetinește. Ne dă ocazia să ne îndrăgostim înainte de a atinge salteaua. O facem așa că pe când atingem așternuturile suntem un trup ce se desprinde și găsește moduri noi de a se combina din nou. Sunetele tale sunt soundtrack-ul perfect. Suntem în văgăuna mea de apartament, dar înăuntrul tău e cea mai frumoasă casă în care vreau să stau. Mă săruți pe gât în timp ce eu te mușc de lobul urechii și îți șoptesc cât ești de frumoasă. Modestia și lipsa încrederii nu te vor lăsa niciodată să o recunoști, dar știu că în adâncul sufletului tău, zâmbești. Te las deasupra pentru că îți place controlul și mie îmi place priveliștea. Când te văd că-ți muști buza, că unghiile le îngroapă în pieptul meu, știu că suntem pe drumul cel bun, dar nu te las să ajungi la destinație. Îți strâng gâtul lăsând doar puțin aer să treacă în timp ce o mână îți mângâie sânii  și abdomenul. Te întorc pe burtă, cu fața în pernă. Îți sărut trupul de la gât, la spate, șolduri, fese, coapse, gambe și tălpile picioarelor. Strângi perina cu mâinile și o muști. Te întorci, mă privești adânc și mă tragi spre tine cum mâinile și cu picioarele și devenim din nou un trup. Un trup ce se rostogolește frenetic și avem noroc că salteaua e pe jos pentru că finalul ne găsește pe parchet. Respirăm greu. Ne-am găsit pe noi, dar ne-am pierdut respirația. Stăm și ne privim, împărțind o perină și cu un cearceaf aruncat de formă peste noi.

Camera e un dezastru, vântul intră pe lângă geamurile vechi ce stau acum aburite, parchetul scârțâie sub noi, dar noi stăm liniștiți privindu-ne și lăsând șoaptele să curgă pe perină. Mici fantome ale cuvintelor mari de dragoste ce nu au fost încă spuse.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: