Am fugit

Am fugit cu noaptea în cap. Am sărit în mașină cât frica și îndoiala încă se dezmeticeau și pe când să ne cuprindă, noi eram deja plecați. Drumul liber și semafoarele intermitente ne erau complici, întunericul ne ascunde și luna ne ghida spre departe, locul unde doream să ajungem. Privindu-te, îți întâlnesc ochii agitați și colțul buzelor ți se ridică discret. Ești speriată și tu încerci să mă liniștești pe mine. Îți ating mâna și mușchii ți se detensionează; te ghemuiești în scaun și privești în față, luna sclipind în ochii tăi. Știu că ar trebui să fiu atent la drum, dar ești atât de frumoasă în clar de lună și asta mi-e mai mult decât clar.

Radioul eliberează sunete înfundate ale unei piese plictisite să se cânte, dar e suficient să umple liniștea ce se lasă în mașină după ce tu ai adormit. Soarele se ridică încet ca un bătrân proaspăt trezit și lumea începe să se releve sub anvelope. Am condus toată noaptea, dar gândul vieții ce ne așteaptă îmi dă energie și pentru prima oară mă simt liniștit, împăcat, mă simt… mai bine nu o spun. E ciudat, nu sunt superstițios de obicei, dar ceva din mine îmi spune că e mai bine doar s-o simt, să nu o spun, să nu o analizez. Arunc o privire spre tine și văd că te-ai trezit. Stai ghemuită, dar ochii îți sunt deschiși, privindu-mă și spunându-mi că gândurile mele sunt și în mintea ta. E rândul tău să-mi atingi mâna ce stă mecanic pe schimbător. Zâmbim amândoi.

  • Nu crezi că ar fi o idee bună să schimbăm postul?
  • De când așteptam să spui asta…

O dată cu dimineața simțim amândoi că am lăsat toți demonii și toate cadavrele în spate. Ne simțim mai ușori așa că mașina prinde viteză asistată de un ritm alert ce acum bubuie în mașină. Cânți și dansezi lângă mine și eu de-abia dacă mă mai pot concentra la drum. Văzându-te atât de plină de viață, nu pot să nu mă molipsesc. Jur că simt că te cunosc și totuși în fiecare zi te descopăr și oricât te-aș descoperi, tot nu găsesc ceva ce să nu-mi placă. Și când mă cerți o faci cu atâta dragoste și cu zâmbetul pe bune încât mă predau înainte să pot să spun ceva. Opresc mașina brusc și te sărut. Te privesc scurt și apoi pornesc din nou la drum. Te privesc cu coada ochiului și zâmbești pentru că mă înțelegi. Nebunii compatibile.

Seara se lasă și noi tot fugim. Razele apusului îți încălzesc tălpile ce sunt acum goale pe bordul mașinii. Privești în gol pe geam și deși nu am mai vorbit de ceva vreme, ai un zâmbet discret imprimat pe chip și singurul meu gând este că sper să-l întâlnesc în fiecare zi. Mi-e din ce în ce mai clar că lângă mine am femeia ce o… ,femeia ce o… o am pe ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Advertisements
Advertisements
%d bloggers like this: