Familia și România

Curând, pe teritoriul acestei minunate țări, va avea loc un eveniment civic de mari proporții. Nu e vorba de răsturnări de guvern, nu e vorba nici de ieșiri din uniuni europene, nici de legalizarea drogurilor ușoare sau căsătoriilor între persoane de același sex, ci de un referendum despre ”redefinirea familiei”. Da, în timp ce politica în țara noastră e un circ în care politicienii jonglează cu legislația și în timp ce alte state închid pușcării pentru că sunt goale și testează sisteme noi și interesante de educație, toată România e agitată și revoltată de faptul că se încearcă un prim pas(timid) spre ce alții definesc, de mult, ca normalitate.

Acum câțiva ani, când m-am mutat din casa părinților, am luat decizia de a nu deține un televizor. Știu, e șocant pentru mulți, dar hai să fim serioși, nu prea e nevoie de el și, în plus, la calitatea pe care o au majoritatea programelor, ar trebui să fim plătiți să le urmărim, nu invers, dar sar de la subiect. În ciuda faptului că am renunțat la sursa de poluare informatică numită televizor, se pare că nici pe mediul virtual nu mai poți scăpa de unele lucruri. Așa se face că, de câteva zile, observ tot mai multe postări pe tema homosexualității și a ”familiei tradiționale” și nu pot să nu rămân uimit de ignoranța unora. Tema homosexualității care pare să fie o mare problema, mai ales în ochii familiei puternic ortodoxe din România. Sunt tot felul de postări cum că homosexualitatea e luată din iad și adusă pe pământ, că doar degenerații pot fi așa, că toți copilașii Ion din țară vor dori să se sărute cu Petre după ce văd un cuplu de homosexuali pe stradă și tot felul de aberații de genul ăsta. Ah…și am uitat…mai e și frica aia că toți pedofilii vor auzi că s-a legalizat homosexualitatea și crezând că toate desfrâurile sunt acum legale, vor trece la acțiune fără nicio reținere. Aceștia sunt monștri împotriva cărora luptă ”familia tradițională”, iar în spatele lor sunt o armată de soldați înarmați cu ignoranță și ură provenită din frica de necunoscut și neînțeles.

Cel mai trist mi se pare atunci când văd tineri, care au acces la atâta informație și au lumea la vârful degetelor și tot decid să fie ignorați. Toți ar protesta dacă părinți lor le-ar spune cu cine să se ”combine” și toți se uită la comedii romantice și citesc cărți în care protagoniștii înving orice obstacol ca să fie împreună și totuși postează tot felul de articole și poze împotriva homosexualității și pro ”familia tradițională”. Sunt așa de ignoranți încât nu își dau seama de ipocrizie. Dar așa e când ai un popor de needucați, le dai o lozincă și ei o strigă. Eu știu că fiecare om are dreptul la propria opinie, dar dacă ar sta să se gândească cât de puțin îi afectează pe ei și cât de mult contează pentru ei, poate că ar opri din cruciada asta inutilă. Calitatea unui om nu va fi niciodată definită de orientarea sa sexuală. Nu toți homosexualii sunt răi, nu toți heterosexualii sunt buni, nu toți rockeri sunt sataniști, nu toți sataniștii sunt rocker; nu toți tatuații sunt pușcăriași, nu toți pușcăriașii sunt tatuați(înțelegeți ideea). Există pentru fiecare clasă, grup, etnie, religie, societate membri mai buni și membri mai puțin buni.

În al doilea rând, aș vrea să ating subiectul ”familiei tradiționale” și de ce insist să-l pun între ghilimele. O fac pentru că sunt de părere că acest termen nu ar trebui să existe. E vag și subiectiv și având în vedere că nu există două familii la fel, e și inutil. Nu există legi împotriva familiilor cu un singur părinte, familii cu doi părinți alcoolici, familii sărace, familii în care copii sunt crescuți de bunici pentru că părinții au plecat să trudească pe ogoare străine, familii cu 10 copii ce au grija unii de alții, familii cu mame ce sunt ele încă copii. De ce principala problemă e ca familia să nu aibă părinți de același sex? Sunt atâtea familii disfuncționale în România și lume încât termenul folosit ar trebui sa fie ”familia tradițional disfuncțională”. Nu spun că familiile cu părinți de același sex vor fi perfecte, dar niciuna nu e și dacă nu ne opunem atât de vehement celorlalte cazuri, de ce o facem acum. Nu e de parcă acești oameni vor privilegii, vor doar același drept ca noi. Vor și ei șansa la o familie. Luptă atât de mult și tare pentru ceva ce majoritatea dintre noi o iau de bună. Iar daca voi credeți că persoanele care au acum nevoie de atât curaj și voință să lupte pentru aceste drepturi sunt mai buni decât cei care nu fac nimic pentru ele…felicitări, sunteți o ”familie tradițională”.

Advertisements