Bag marea-n frigider ca protest că vara s-a terminat și n-a avut decența să mă anunțe. Că anul ăsta nu a fost cum mi-am dorit și a trecut doar ca să simt că am îmbătrânit.
Bag marea-n frigider să țin iluzia unui sentimentul de libertate proaspătă și ca de fiecare dată când mi-e foame să-mi amintesc că ar trebui să-mi fie sete de viață.
Bag marea-n frigider ca atunci când vreau să mă îmbăt, s-o fac cu apă sărată adevărată și nu cu vinuri dulci mincinoase.
Bag marea-n frigider să uit că vremea trece și nu-mi mai amintesc lucruri.
Bag marea-n frigider să-mi amintesc că în fața marelui infinit albastru ce se-ntinde-n fața mea, eu sunt un grăunte de nisip.
Bag marea-n frigider să aud cât de zgomotoasă poate fi liniștea.
Bag marea-n frigider ca să fac corbul din sufletul meu să se simtă pescăruș.
Bag marea-n frigider să hrănesc cu ea suflete flămânde.
Bag marea-n frigider să umplu zilele negre cu răsărituri și apusuri pline de culoare.
Bag marea-n frigider ca ultimul strop de speranță să nu moară.
